AUGUST – perspectivă istorică

Repere istorice:

1 august 1834 – Legea de Abolire a Sclaviei din 1833 (Imperiul Britanic) intră în vigoare.

2 august 1945 – Se încheie Conferința de la Potsdam, în care Aliații au discutat viitorul Germaniei după cel de-Al Doilea Război Mondial.

2 august 1990 – Irakul invadează Kuweitul, declanșând Războiul din Golf. 

3 august 1934 – Odată ce Paul von Hindenburg decedează, Hitler comasează postul de cancelar al Germaniei cu cel de președinte și se proclamă Fuhrer.

5 august 1772 – Se semnează tratatul privind prima împărțire a Poloniei de către Imperiile Hasburgic, Prusac și  Țarist.

10 august 1792 – Insurecționiștii parizieni pătrund în Palatul Tuileries și îi arestează pe Ludovic al XVI-lea și pe membrii Familiei Regale Franceze, în timpul Revoluției Franceze.

12 august 1099 – Odată cu încheierea Bătăliei de la Ascalon, ia sfârșit și prima cruciadă. 

14 august 1947 – Se realizează împărțirea Indiei prin constituirea Pakistanului independent.

18 august 1572 – Margareta de Valois se căsătorește cu Henric de Navarra, încercându-se astfel o reconciliere a catolicilor cu protestanții.

20 august 1968 – Invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia pune capăt perioadei numite Primăvara de la Praga.

22 august 1864 – Prima Convenție de la Geneva este semnată de 12 țări europene, luând ființa Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

23 august 1939 – Semnarea pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov dintre Germania nazistă și URSS.

23 august 1944 – Regele Mihai I al României îl arestează pe mareșalul Antonescu și instaurează un guvern ce decide trecerea de partea Aliaților în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

26 august 1789 – Adunarea Națională Constituantă a Franței adoptă la Versailles Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului.

29 august 1526 – Armata otomană, cu Suleyman Magnificul în frunte, îl învinge și îl ucide pe regele Ludovic al II-lea al Ungariei în timpul Bătăliei de la Mohacs, transformând o bună parte din regatul maghiar în pașalâc.

Imagine similară

Nașteri:

1 august 1819Herman Melville (scriitor american, Moby Dick)

5 august 1930 – Neil Armstrong (astronaut american, primul om care a pășit pe Lună)

7 august 1876 – Mata Hari (dansatoare și spioană)

13 august 1927 – Fidel Castro (comunist, președinte al Cubei)

15 august 1769Napoleon Bonaparte (militar, om politic și împărat al Franței)

17 august 1872 – Traian Vuia (inventator român, pioner al aviației mondiale)

18 august 1830 – Franz Joseph de Hasburg (penultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar)

19 august 1881 – George Enescu (compozitor român)

24 august 1865 – Ferdinand I al României

27 august 1910 – Maica Tereza 

Imagini pentru napoleon bonaparte

Decese:

4 august 1875Hans Christian Andersen (celebru scriitor danez)

7 august 1941 – Rabindranath Tagore (scriitor și filosof indian)

9 august 1601 – Mihai Viteazul (domnitor român, primul unificator al Țărilor Române)

11 august 1456 – Ioan de Hunedoara (principe al Transilvaniei, regent al Ungariei, tatăl regelui maghiar Matei Corvin)

11 august 1961 – Ion Barbu (matematician și poet român)

15 august 1714 – Constantin Brâncoveanu (domnitor român)

17 august 1925 – Ioan Slavici (scriitor român)

18 august 1850 – Honore de Balzac (scriitor francez)

21 august 1723 – Dimitrie Cantemir (domnitor român și cărturar umanist)

22 august 1890 – Vasile Alecsandri (revoluționar pașoptist și scriitor român)

25 august 1900 – Friedrich Nietzche (filosof german)

31 august 1997 – Diana, Prințesă de Wales 

Imagine similară

Advertisements

Despre regi și regalitate în romanul ,,Măști” al Reginei Maria a României

Nu demult, am citit romanul ,,Măști” al Reginei Maria, dornic să cunosc mai bine latura de scriitoare a reginei, fără a mă limita la scrierile sale memorialistice. Mi-a plăcut teribil de mult, am apreciat valoarea literară a romanului, însă am fost și mai bucuros să descopăr câteva trimiteri ale Reginei la semnificația regalității, la poziția regilor în secolul al XX-lea.

Într-una dintre conversațiile dintre protagonista Rahel și prietenul său, Mihail, tânăra dorește să afle mai multe despre poziția regilor din prezentul relatării. Printre explicațiile profesorului dintr-un orășel de provincie din Transilvania se strecoară câteva impresii, câteva constatări ale Reginei Maria, cea care a cunoscut pe propria piele ce înseamnă să fii monarh, cea care a fost martoră a multor schimbări ce au marcat Europa de la începutul secolului al XX-lea. Regina a trăit în timpul Primului Război Mondial, a fost îndurerată de pierderea rudelor sale din familia țaristă Romanov – ucisă de bolșevicii însetați de sânge regal -, a luptat pentru binele țării sale de adopție, România, și a ajuns să conștientizeze poziția oarecum fragilă a regalității într-un veac revoluționar, când nici măcar Familia Regală a României nu a fost scutită de teamă unei detronări.

Monarhii din secolul al XX-lea își pierduseră, în bună parte, strălucirea de odinioară, prestigiul, asocierea cu trimisul divinității. Monarhii deveniseră, într-o oarecare măsură, constituționali, poziția lor depinzând de cuvântul, de votul poporului.

,, -Dar regii de azi? întreabă eleva lui.

-Oh! regii de azi trăiesc vremuri grele! Pre vremea lui Henric al IV-lea și a lui Carol I (al Angliei), viața era primejdioasă, zbuciumată și politica un haos, dar totuși era strălucire în jurul unei coroane.

-Ei, și acum nu mai e strălucire în jurul regilor?

-Acum… cum să-ți spun? Acum li se tăgăduiește dreptul divin; sunt regi numai prin voința poporului și din această pricină sunt mai pământești, plămădiți din pământ – și aceasta le răpește însușirea de ființe sacre. Măcar că li s-a știrbit din drepturi,  tot s-așteaptă de la ei să rămână înconjurați de singurătate și să trăiască de parcă n-ar avea și ei slăbiciuni omenești, dorințe, cusururi. Mult s-a luat de la ei și puțin li s-a dat în schimb, nici măcar credința în superioritatea lor…”

Mai mult decât atât, din cuvintele profesorului răzbate o urmă de nemulțumire, poate chiar de deznădejde, întrucât regii sunt nevoiți să-și servească țara, poporul, să muncească neîntrerupt (trimitere la toate eforturile depuse de Regină în timpul războiului, și nu numai), iar, mai apoi, se văd disprețuiți, bârfiți, atacați la cea mai mică greșeală. Prin urmare, regii înșiși ajung să se încreadă mai puțin în rolul lor, în semnificația poziției și a activității întreprinse.

Totodată, se poate constata apelul Reginei la conștiință istorică, la identitate națională, pe care cu toții ar trebui să le cultivăm/conservăm prin respectul adus statului, însemnelor sale, coroanei și monarhului, religiei de stat – elemente ce definesc într-o măsură, mai mică sau mai pare, poporul român. Regina a fost un observator fin al vieții politice, un om vizionar, dar care nu s-a dezlipit de valorile tradiționale, așa cum reiese din cuvintele sale.

,,- […] în regi se află ceva deosebit.

– Ah, n-am de gând să tăgăduiesc acest dar al lor, declară profesorul. Cu toții avem nevoie să ne închinăm la ceva; mare prostie din partea noastră să năruim noi înșine ceea ce, până la un punct oarecare, ne e meterez și păvază. Steagul, țara, coroana, regele, religia – simt oarecum că n-ar trebui să fie despărțite una de alta – căci atunci începem să zdruncinăm edificiul ridicat de noi înșine, și dacă-l năruim, se poate foarte ușor să fim îngropați sub dărămăturile lui. Dar trebuie mai întâi să nu înceapă regii să se îndoiască de propria lor însemnătate.

-Se întâmplă așa ceva?

-Unii parc-ar începe. Trebuie să adaug în apărarea lor că au nevoie de multă putere ca să nu fie distruși de îndoiala ce le-o arătăm în fiecare zi, și de chipul în care îngăduim bârfelor să-i mânjească, deși așteptăm mereu de la ei să ne dăruiască timpul, sănătatea, răbdarea, mintea, toate însușirile lor, pe când noi poporul ne credem îndreptățiți să dăm cu pietre în ei în orice anotimp al anului. La drept vorbind, a ajuns jocul cam inegal – prea mult li se ia, prea puțin li se dă. Mereu numai muncă și niciun răgaz.”

(Fragmentele au fost preluate din ,,Măști”, Regina Maria a României, trad. Mărgărita Miller-Verghy, Editura Librăriei Socec & Co., S.A., 1938)

006_Regina_Maria._MNIR.jpg

80 de ani de la moartea unei Regine…

Într-o zi de 18 iulie, în Anul Domnului 1938, se stingea din viață Regina Maria, un simbol al rezistenței românești în timpul Primului Război Mondial, al Marii Uniri, al României Mari, o personalitate de o profundă însemnătate pentru poporul român.

Născută drept fiică a ducilor de Edinburgh, nepoată a Reginei Victoria a Regatului Unit și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, devenită în urma căsătoriei cu Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen principesă de coroană a României și, ulterior, în 1914, regină a României, Maria s-a dovedit a fi o româncă de ispravă, inima sa bătând pentru România, pentru idealurile sale, pentru binele locuitorilor săi. Nu doar o singură dată Regina și-a demonstrat iubirea pentru țară și pentru conaționalii săi, luptând alături de aceștia în vederea reîntregirii naționale, mângâindu-i la nevoie, alinându-le suferințele și constituind flacăra nestinsă a speranței.

Regina ne-a iubit mult, iar noi am iubit-o și o iubim la rândul nostru, însă anul acesta constatăm, cu tristețe în suflete, că se împlinesc opt decenii de la trecerea sa în neființă. Cu acest prilej, se cuvine să ne amintim, mai mult decât oricând, de cea care a fost ,,Regina tuturor românilor”. În acest sens, voi cita câteva paragrafe din romanul monografic și autobiografic al Balcicăi Măciucă – ,,Balcic”-, din capitolul sugestiv intitulat ,,Ziua în care orașul s-a îmbrăcat în culoarea irișilor”.

După cum bine știți, Balcicul a reprezentat oaza de liniște a reginei (despre dragostea Reginei pentru Balcic am scris câteva rânduri în volumul ,,Regina Maria” de Cristian Moșneanu, Editura Librex, 2018), aici și-a construit o reședință de vară și o biserică ortodoxă, unde a vrut să-i fie lăsată, spre păstrare, inima.

Imagine similară

,,În vara anului 1938, noi, copiii, mergeam zilnic de-a lungul țărmului până la Palat să vedem dacă Regina Mării sosise. Așa o numeam noi, copiii. Știam că cei mari îi spuneau Regina României, Mama Tuturor, Regina-Soldat sau, pur și simplu, pentru că iubea orașul, Regina Balcicului. În imaginația noastră, hrănită cu basme românești și cu povestiri orientale, o integrasem universului copilăriei, împletire de vis și realitate, numind-o Regina Mării.

Dimineața, înainte de a-mi începe hoinăreala, de pe terasa grădinii noastre, îmi îndreptam privirile spre palat. Era un omagiu instinctiv adus de un copil celei pe care o acceptase ca pe o zeitate în tărâmul său secret. Ca niciodată, întârzia să vină. Fără Regină, marea însăși părea neliniștită. Sus pe deal, aștepta și devotata Fatma, cu răbdarea ei orientală, să-și întâmpine Sultana. Zadarnic. Îmi întrebam părinții aproape zilnic de ce întârzie. Răspunsul lor era evaziv și părea să ascundă o taină pe care nu voiau să mi-o împărtășească.

Într-o zi de iulie – mai târziu aveam să știu exact, era 18 iulie – orașul se umpluse de drapele de culoarea irișilor, florile favorite ale Reginei. L-am întrebat pe tata ce se întâmplase. Cu vocea sugrumată de emoție, mi-a spus că Regina nu va mai veni la Balcic. Abia se întorsese dintr-un sanatoriu din Dresda și închisese ochii pentru totdeauna la Pelișor, în Sinaia.

Steagurile mov erau semne de doliu. Regina era o artistă, pentru ea frumosul era un punct cardinal, iar frumosul însemna și culoare. Pictura a fost, de altfel, primul domeniu în care și-a încercat talentul. Adeseori, a fost auzită rostind cuvintele: GÂNDESC ÎN CULOARE. Și, îndrăznesc să afirm, a simțit prin culoare. De aceea, a cerut ca movul, culoarea irișilor, să fie adoptată pentru a-și înștiința supușii că drumul ei pământesc s-a sfârșit.

În ziua în care am primit trista veste, mi s-a părut că soarele nu mai strălucește, iar pescărușii s-au retras din înaltul văzduhului, ascunzându-se îndurerați. Simțeam încă pe creștet mângâierea afectuoasă a Reginei. Mâna ei era încălzită de o dragoste sinceră, curată pentru oameni, pentru copii. Punctul fix al existenței sale a fost, se știe, respectul de sine câștigat prin respectul pentru semeni.

Tata îmi vorbise cu admirație despre Regină, o aristocrată nu numai prin obârșii ilustre, ci, și mai ales, prin simțire și înțelepciune, apreciindu-i harul pentru literatură și artă.

Într-o frumoasă zi de toamnă a aceluiași an, care coincidea cu ziua de naștere a Reginei  – 29 octombrie -, îmbrăcați sobru, purtând un imens buchet de iriși, părinții mi-au spus că mergem să primim cel mai neprețuit dar pe care ,,Mama Tuturor” îl lăsase orașului nostru: inima ei. Ea fusese îngropată în cavoul familiei regale de la Curtea de Argeș, dar ceruse ca inima să-i odihnească în mica biserică Stella Maris, de care era foarte mândră.

Inima fusese așezată într-o casetă de argint, de 561 grame, încrustată cu 307 pietre prețioase. Era un gest simbolic. Își zidea ființa în ctitoria cea mai dragă,  dar, în același timp, ne-o dăruia și noua. Ea știuse că în inimile noastre vor continua să vibreze sentimentele ei cele mai profunde și nemăsurata ei iubire de țară. Cât fusese în viață, o admirasem pentru că știa să se impună prin distincție și demnitate. Acum devenise efigia unui ideal…” (Sursă: Balcica Măciucă, ,,Balcic”, Editura Semne, 2013)

Imagini pentru regina maria si stela maris
Cutia în care a fost depusă inima Reginei

Imagine similară

Astfel redă în cuvinte autoarea-adult un moment pe care l-a surprins prin ochii copilului de odinioară. O descrie pe Regină, folosindu-se de cuvinte calde în care sintetizează emoții, amintiri dintr-un an înveșmântat în doliul violet…

80 de ani de la decesul Reginei Maria. Se cuvine să ne reculegem, oriunde ne-am afla! Se cuvine să-i cinstim memoria… astăzi… mai mult decât oricând!

Odihnește-te în pace, Majestate! 

Regina noastră, a tuturor românilor, vei rămâne veșnic în sufletele multora dintre noi! 

IULIE – perspectivă istorică

REPERE ISTORICE:

3 iulie 987 – Încoronarea lui Hugo Capet ca rege al Franței, punându-se astfel bazele dinastiei capețiene.

4 iulie 1776 – Se adoptă declarația de independență a coloniilor britanice din America de Nord ce aveau să constituie Statele Unite ale Americii. (ZIUA INDEPENDENȚEI ÎN SUA)

8 iulie 1497Vasco da Gama își începe prima călătorie pe mare din Europa spre India cu ocolirea Africii.

13 iulie 1878 – Se încheie Congresul de la Berlin, în urma căruia se recunoaște independența mai multor state printre care și România.

14 iulie 1789Căderea Bastiliei – cetățenii Parisului iau cu asalt închisoarea Bastilia, declanșând Revoluția Franceză.

16 iulie 1054 – Patriarhul Constantinopolului primește bula papală prin care este excomunicat, fapt ce duce la înfăptuirea Marii Schisme.

17 iulie 1918 – Țarul Nicolae al II-lea Romanov și familia sa sunt asasinați la Ekaterinburg, din ordinul autorităților bolșevice.

18 iulie 1976 – Gimnasta Nadia Comăneci obține primul 10 din istorie la Jocurile Olimpice de la Montreal.

21 iulie 1718 – Semnarea Tratatului de la Passarowitz dintre Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman și Veneția, în urma căruia habsburgii anexau Serbia, Oltenia și Banatul.

22 iulie 1456Iancu de Hunedoara înfrânge armatele otomane (conduse de Mehmed al II-lea Cuceritorul) la Belgrad.

23 iulie 1914 – Austro-Ungaria adresează un ultimatum Serbiei, ca urmare a Atentatului de la Sarajevo.

24 iulie 1923 – Semnarea Tratatului de la Lausanne, prin care se stabileau granițele Turciei moderne, urmând ca Republica Turcia să fie proclamată la 29 octombrie.

25 iulie 306Constantin I (cel Mare) este proclamat împărat roman.

28 iulie 1914 – Austro-Ungaria declară război Serbiei, declanșând Primul Război Mondial.

29 iulie 1981 – Nunta regală dintre Charles de Wales și Diana Spencer.

Imagini pentru nadia comaneci 10

NAȘTERI:

1 iulie 1961Diana, Prințesă de Wales

4 iulie 1807Giuseppe Garibaldi (militar, om politic italian)

10 iulie 1509Jean Calvin (reformator religios francez)

13 iulie 100 î. Hr.Iulius Cezar (militar, om politic roman)

17 iulie 1954Angela Merkel (cancelarul actual al Germaniei)

20 iulie 356 î. Hr. – Alexandru cel Mare/ Macedon (strateg, conducător militar)

21 iulie  1821 – Vasile Alecsandri (scriitor și revoluționar pașoptist)

29 iulie 1883Benito Mussolini (dictator fascist italian)

Imagini pentru diana spencer

DECESE:

2 iulie 1778 – Jean-Jacques Rousseau (iluminist francez)

4 iulie 1934 Marie Curie (savantă, laureată a Premiului Nobel)

10 iulie 1559Henric al II-lea (rege al Franței în perioada 1547-1559)

14 iulie 1967Tudor Arghezi (scriitor român)

18 iulie 1938Regina Maria a României

20 iulie 1927Regele Ferdinand I al României

21 iulie 1907Nicolae Grigorescu (pictor român)

28 iulie 1741Antonio Vivaldi (compozitor italian)

28 iulie 1750Johann Sebastian Bach (compozitor german)

30 iulie 1898Otto von Bismark (om politic și militar german)

Imagine similară

,,Școala Ardeleană și Europa la răscruce de veacuri” – ESEU PROPRIU (#4)

CONȚINUTUL ACESTUI ARTICOL ESTE PROTEJAT CONFORM LEGISLAȚIEI ÎN VIGOARE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR! PRELUAREA ACESTUIA SE REALIZEAZĂ NUMAI CU ACORDUL AUTORULUI ȘI, OBLIGATORIU, CU CITAREA SURSEI (LINK)!

PRIMA PARTE/ A DOUA PARTE/ A TREIA PARTE

,,În loc de concluzii…    

Consider că, Școala Ardeleană a reprezentat un fenomen social, politic, cultural de mare anvergură, de o deosebită importanță și cu consecințe pe care nu ar trebui să le neglijăm.

Înainte de toate, ținând cont de contextul politic al epocii, de situația Transilvaniei și a locuitorilor săi, o astfel de mișcare de revendicare a drepturilor politice, de susținere a valorilor și conștiinței naționale era mai mult decât previzibilă. Nedreptățile comise față de ardeleni, lipsa lor de drepturi, statutul lor de tolerați ar fi generat, fără îndoială,  o ,,contraofensivă”, fie un război ideologic, fie unul concret, sângeros. Apariția și răspândirea filosofiei iluministe le-a oferit prilejul de a schimba, de a influența destinul transilvănenilor, lucru ce s-ar fi întamplat oricum.

Activitatea Școlii Ardelene, desfășurată pe mai multe direcții, poate fi caracterizată ca fiind admirabilă, potrivită, binevenită (având în vedere circumstanțele). Reprezentanții săi au luat ce era mai bun din iluminismul european și i-au adăugat niște elemente care să coincidă nevoilor, dorințelor ce aparțineau locuitorilor Transilvaniei.

De asemenea, iluminismul românesc a avut consecințe imediate, considerabile, precum desființarea iobăgiei, recunoașterea Bisericii Ortodoxe și înființarea unei episcopii – precursoare a Mitropoliei Ardealului, trecerea la scrierea cu alfabet latin, înființarea unor școli în limba română. Micile schimbări au permis națiunii române să evolueze, să realizeze niște pași mici, dar siguri, către unirea și independența națională.

Nu în ultimul rând, trebuie luat în considerare următorul aspect: valorile și ideile promovate de reprezentații Școlii Ardelene sunt actuale și în ziua de astăzi. Mesajul lucrărilor lor este clar, și anume acela de a nu uita istoria și tradițiile neamului nostru, parte a identității individuale și naționale. Fără a ține cont de valorile strămoșilor noștri, valori pe care le-am moștenit, ne va fi dificil să înfruntăm intemperiile istoriei.

Însă, mai important decât atât, îl reprezintă accentul pus pe rațiune, necesitatea iluminării  maselor, astfel încât să clădim o societate educată, rațională, capabilă să se adapteze progresului social, economic, științific și să evolueze. Un popor aflat în întunericul ca de smoală al neștiinței nu are nicio șansă să se dezvolte și, implicit, să reziste, să dăinuiască de-a lungul timpului, să nu se lase pierdut în negura trecutului.

Prin urmare, educația nu este un moft, ci o necesitate. Și ca să-l cităm pe reprezentantul de seamă al iluminismului francez, Voltaire, ,,Cu cât vor fi oamenii mai iluminați (mai educați), cu atât vor fi mai liberi”.”

1200px-Nicolas_de_Largillière,_François-Marie_Arouet_dit_Voltaire_(vers_1724-1725)_-001
Voltaire

Bibliografie:

  • ,,Școala Ardeleană. Momente și sinteze”, Ion Lungu, Editura Minerva, 1978
  • ,,Școala Ardeleană. Poezii, proză, tălmăciri”, ediție îngrijită, prefață, note și glosar de Mihai Gherman, Editura Dacia, 1977
  • ,,Istoria literaturii române”, George Călinescu, Editura pentru Literatură, 1963

Concurs pentru pasionații de istorie (#2) – ÎNCHEIAT

Ținând cont că ne aflăm în anul Centenarului, m-am gândit că ar fi binevenit un concurs ce are drept premiu un pachet de cărți referitoare la Primul Război Mondial, la finalul căruia s-a înfăptuit Marea Unire în definitiv.

Premiul constă în volumele ,,Criza balcanică: 1912-1914”, ,,Neutralitatea: 1914-1916” și ,,Beligeranța:1916-1917”, semnate de Petre Otu, din colecția ,,România în Primul Război Mondial” (Ed Litera).

Pentru a avea șansa să câștigați, trebuie să îndepliniți următoarele condiții:

  1. Like paginilor de facebook  Mes passions, Maktub. Ce a fost scris
  2. Share (public) acestui articol, pentru ca un număr cât mai mare de pasionați de istorie să afle de acest concurs. 
  3. Descrieți într-un comentariu (aici, pe blog) de ce credeți că se cuvine să ne aducem aminte de Marea Unire anul aceasta, mai mult decât oricând.

       Termenul limită: 15 iulie 2018, ora 24,00.

        Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți, cu ajutorul programului random.org. 

        Mult succes! 

36223194_1579970385462726_3523402775192928256_n.jpg

Update: Câștigătorul concursului este Radu Dobre. Felicitări!

Aștept un mesaj privat (pe pagina Mes passions) cu datele de contact, în vederea expedierii premiului!

Vă mai aștept cu drag și la alte concursuri!

Capture.PNG

IUNIE – perspectivă istorică

REPERE ISTORICE:

1 iunie – Mareșalul Ion Antonescu este executat, ca urmare a acuzațiilor de trădare, crime de război și crime împotriva păcii.

3 iunie 2006Muntenegru își declară independența, separându-se de Serbia.

4 iunie 1920 – Se semnează Tratatul de la Trianon dintre Antantă și Ungaria, în urma căruia se recunoaște unirea Transilvaniei cu Regatul României.

6 iunie 1944 – Începe debarcarea în Normandia de către trupele anglo-americane.

9 iunie 1815 – Se semnează actul final al Congresului de la Viena prin care se puneau bazele unei noi ordini în politica europeană de după războaiele napoleoniene.

9 iunie 1848 – Ion Heliade Rădulescu citește Proclamația de la Islaz, declanșând revoluția din Țara Românească.

10 iunie 1793 – În timpul Revoluției Franceze, iacobinii  preiau puterea și instaurează dictatura revoluționară.

13 iunie 1990 – În România începe mineriada din 13-15 iunie, soldată cu morți și răniți. Sediile partidelor opoziției anticomuniste de la București, precum și locuințele liderilor acestor partide sunt vandalizate.

15 iunie 1389Bătălia de la Kosovopolje, dintre otomani (învingători) și o coaliție de boieri bosnieci și sârbi.

17 iunie 1462Atacul de noapte de la Târgoviște, în timpul căruia Vlad Țepeș a încercat să-l asasineze pe sultanul Mehmet al II-lea.

17 iunie 1944Islanda se proclamă independentă față de Danemarca.

18 iunie 1815Napoleon Bonaparte pierde Bătălia de la Waterloo.

20 iunie 1837Regina Victoria își începe domnia ca monarh al Regatului Unit.

22 iunie 1940Armistițiul de la Compiegne dintre Germania nazistă și Franța ocupată.

25 iunie 1950 – Coreea de Nord atacă Coreea de Sud, declanșând Războiul din Coreea.

26 iunie 1945 – Se semnează la San Francisco o cartă prin care se înființează ONU.

27 iunie 1941 –  Guvernul Ion Antonescu declanșează pogromul de la Iași, acțiune prin care 10.000 de locuitori evrei ai orașului Iași sunt masacrați de militari, polițiști și civili localnici.

28 iunie 1914Arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg și Sophie Chotek sunt asasinați la Sarajevo, eveniment ce avea să constituite pretextul izbucnirii Primului Război Mondial.

Imagini pentru franz ferdinand și sophie
Franz Ferdinand și Sophie

NAȘTERI:

2 iunie 1882 Ion Antonescu (militar, om politic român)

7 iunie 1886Henri Coandă (inginer, pionier al aviației române)

16 iunie 1313Giovanni Boccaccio (poet umanist italian)

28 iunie 1712Jean-Jacques Rousseau (filosof iluminist francez)

29 iunie 1819Nicolae Bălcescu (revoluționar pașoptist, om de cultură român)

Imagini pentru ion antonescu
Ion Antonescu 

DECESE:

3 iunie 1889Johann Strauss fiul (compozitor austriac)

8 iunie 632Profetul Mahomed (întemeietorul religiei islamice)

9 iunie 1912Ion Luca Caragiale (dramaturg român, unul dintre cei patru mari clasici)

10 iunie 323 î.Hr.Alexandru cel Mare/Macedon (strateg, conducător militar)

15 iunie 1889 Mihai Eminescu (poetul național al românilor)

18 iunie 1917Titu Maiorescu (junimist, estetician și om politic român)

20 iunie 1891Mihail Kogâlniceanu (revoluționar pașoptist, om politic român)

20 iunie 1995Emil Cioran (scriitor și filosof român)

Imagini pentru cioran
Emil Cioran